Poate cea mai completă
definiţiei a logopediei a fost dată de M. Sovak ( dar, după opinia noastră,
nici aceasta nu este exhaustivă) : „Ştiinţa despre fiziologic şi patologia
proceselor de înţelegere, de comunicare, despre prevenirea şi tratamentul
pedagogico-corectiv al defectelor în domeniul înţelegerii comunicării.
Logopedia, ştiinţă născută
din raţiuni teoretice şi practice, născută la intersecţia altor ştiinţe (
psihologia, psihopatologia, anatomia şi fiziologia omului, psiholingvistica,
pedagogia etc), cu legi şi principii
proprii, cu obiective, metode şi mijloace proprii, este atât o ştiinţă ce se
poate aplica preventiv în cadrul educaţiei timpurii şi profilactic ( începând
cu 4 ani, când coordonarea motrică a organelor fonatorii se maturizează , când
capacitatea de a fi atent o perioadă mai mare de timp creşte şi ea ) în scopul
îmbunătăţirii pronunţiei, dezvoltării abilităţilor de comunicare care implică
emisie şi recepţie de mesaje, optimizării capacităţilor de scris-citit. Sarcina
prioritară a actului logopedic este remedierea tulburărilor de vorbire şi
stimularea comportamentului verbal astfel încât personalitatea să nu fie
destructurată.
Problemele complexe ce se pot
ivi în sfera limbajului au etiologii diverse şi simptomatologii diverse.
Recuperarea este importantă pentru evoluţia psihică în parametrii normali,
formarea unui limbaj standard acceptat de comunitate şi necesar înţelegerii.
Tulburările la nivelul
emisiei şi recepţiei mesajelor au implicaţii serioase asupra sferei
intelectuale a limbajului, cu un ecou profund la nivelul sferei afective şi
comportamentale. Un copil care prezintă la intrarea în şcoală tulburări
dismaturative va avea dificultăţi de adaptare şi integrare în comunitate şi o
stimă de sine ştirbită.
Ceea ce face logopedul – din
domeniul şcolar sau de sănătate- pornind de la prima etapă –depistarea-,
trecând spre o următoare etapă şi anume acomodarea cu actul terapeutic şi
persoana adultă, apoi stabilirea clară a diagnosticului, prognosticului, şi
conceperea planului personalizat de intervenţie, urmând apoi etapele de emisie,
fixare, consolidare şi automatizare a sunetului poate fi o muncă de durată sau
una scurtă. Sunt multe variabile care intră în ecuaţia timpului de restabilire
a limbajului, dar poate cea mai importantă este echipa : copil –
logoped-părinte- cadrul didactic ( şi dacă e necesar şi un medic de
specialitate ).
Cele mai dificile diagnostice
sunt sindroamele atetozice, redarea limbajului bolnavilor laringectomizaţi,
afazicilor, malformaţiilor congenitale, alaliilor, surdo-mutitatea, limbajul
deteriorat al autiştilor sau intervenţia în ADHD. Cele mai frecvente
diagnostice sunt dislaliile, bâlbâiala, tulburările de scris-citit.
Written by Administrator
Logopedia, o disciplina corectiv – terapeutica
by Ostrovan Alina Maria
Acest articol doreste sa raspunda la cateva intrebari pentru a ne lamuri tematica/problematica logopediei:
• Ce este logopedia?
• Care este domeniul de studiu al logopediei?
• Cine beneficiaza de terapie logopedică?
• Când se intervine logopedic?
• De ce este importantă această interventie terapeutica?
Obiectul logopediei este cunoscut din cele mai vechi timpuri. O victima celebra a dificultatilor de vorbire a fost legendarul Demostene. Acesta a ajuns prin eforturi proprii de terapie cvasi-empirică un veritabil orator.
Deşi obiectul logopediei a existat din cele mai vechi timpuri, vorbim de logopedie ca fiind o stiinta tanara.
De exemplu, in S.U.A, la New York in 1825 s-a infiintat primul institut terapeutic pentru tratarea balbismului. In Italia, 1827, Luca Stulli publică lucrarea „Despre balbaiala”.
In Romania, practica logopedica s-a legalizat in 1949 si s-a amplificat odata cu infiintarea cabinetelor logopedice din scoli si policlinici, in anul 1957. ( P. Anucuta, Logopedie, Ed Excelsior, Timisoara1999)
Iata ca si pentru domeniul logopediei este valabila afirmatia referitoare la istoricul psihologiei facuta de Ebbinghaus aceea ca: „ Are un trecut lung, dar o istorie scurta”.
Daca ar fi sa definim logopedia, am putea spune ca este o disciplina a stiintelor psihopedagogice care studiaza problemele speciale de natura psihologica, pedagogica, sociologica si medicala privind prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj. E. Verza (1988) afirma ca logopedia are ca obiect prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj precum si in sens larg, studierea evolutiei limbajului in contextul dezvoltarii personalitatii (C. Buică, p.268)
Asadar, logopedia se ocupa de toate abaterile de la normal ale limbajului.
Se stie ca tulburarile de limbaj afecteaza comunicarea atat ca forma cat si continut , relationare si cognitie.
Cu acestea fiind spuse, scopul logopediei transpare în trei domenii:
• preventie;
• terapie;
• integrare sociala.
In ceea ce priveste beneficiarii terapiei logopedice, acestia sunt atat copiii prescolari, scolari cat si adultii cu diferite deficiente de limbaj.
In unele cazuri se recomandă tratarea timpurie a tulburarilor de limbaj. Aceasta asigura eficienta sporita acestei actiuni, intrucat la copiii mici automatismele psiholingvistice nu sunt consolidate si pot fi usor inlocuite cu deprinderi corecte de vorbire.
Activitatea terapeutica trebuie sa inceapa cu copii prescolari si scolari mici pentru a evita transformarea tulburarilor de vorbire in deprinderi gresite si a permite desfasurarea in conditii adecvate a procesului instructiv-educativ.
Studiile privind frecventa tulburarilor de limbaj arata ca la varstele mici frecventa este mai mare dar si corectarea lor este mult mai facila in comparatie cu perioadele inaintate.
Metodele si procedeele utilizate in activitatea terapeutica logopediei sunt specifice fiecarei categorii de tulburare. Alegerea lor depinde de fiecare subiect in parte, de varsta si nivelul lui de dezvoltare psihica, de tipul de deficienta, de etiologie, simptomologia si gravitatea acestora.
Asadar, nu ezitati in cazul in care copilul dumneavoastra prezinta tulburari de limbaj sa apelati la serviciile logopedice.
Bibliografie
Partenie Anucuta, Logopedie – curs, Ed. Excelsior, Timisoara, 1999;
C. B. Buica, Bazele defectologiei, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;
E. Jurcau, N. Jurcau, Invatam sa vorbim corect, Ed. Printex, Cluj-Napoca, 1999;
Ştiaţi că:
• Limbajul infantil are două stadii:
1. stadiul egocentric, in care predomina placerea de a vorbi, de a se auzi pana la 5 ani;
2. stadiul socializant, la 6-7 ani, acesta este facilitat de intrarea in scoala cand potentialul comunicativ este pus mult in valoare.
• Datorita complexitatii limbajului si a rolului esential pe care-l joaca in structura vietii psihice, se pune problema imbunatatirii continue a procesului de comunicare.
• Logopezii sunt specializati in diagnosticul si terapia tulburarilor de limbaj. Acestia pot fi gasiti in gradinite, scoli sau clinici particulare/cabinete logopedice.
Munca facuta de logopezi in cabinete specializate poate fi continuata acasa de catre parinti printr-o serie de exerciţii realizate sub forma jocului.
